Regele Mihai I, la 90 de ani. Cele mai controversate momente ale vieţii

luni, 24 octombrie 2011

Alex Mihai Stoenescu dezvăluie aspecte spectaculoase despre legăturile Regelui cu legionarii şi despre negocierile secrete din decembrie 1947.
Pe 25 octombrie, Regele Mihai I împlineşte 90 de ani. În două ediţii consecutive, "Evenimentul zilei" îşi propune să treacă în revistă momentele cele mai controversate ale biografiei Majestăţii Sale. În numărul de astăzi, vorbesc despre momentele cele mai interesante ale vieţii Regelui Mihai istoricii Alex Mihai Stoenescu şi Adrian Cioroianu.

Legătura cu legionarii: Regele în cămaşă verde

Alex Mihai Stoenescu: Potrivit mărturiilor vremii, inclusiv presa, în anul 1940 Regele Mihai I avea legături foarte apropiate cu Mişcarea Legionară. El şi-a serbat onomastica în 1940 într-o festivitate legionară la Iaşi.



Iată un fragment din Istoria loviturilor de stat din România, vol III: "În sfârşit, Sima a încercat să-l atragă pe proaspătul Rege în organizaţia lui, într-o calitate dubioasă de patron simbolic sau de şef onorific. Pentru asta a folosit ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, zi a sfântului patron al Legiunii şi onomastică a Regelui, cu scopul de a produce evenimentul scontat. Printr-o decizie surprinzătoare, dar numai pentru profani, Regele a hotărât să-şi serbeze ziua onomastică la Iaşi. În realitate, totul fusese pregătit pentru intrarea tânărului suveran în Mişcarea Legionară, act pe care aparent îl agrea şi generalul Antonescu. În dimineaţa de 8 noiembrie 1940, oraşul îşi arăta hainele de sărbătoare, toate instituţiile şi întreprinderile statului încetându-şi activitatea, iar şcolile supunându-se unui program special dedicat suveranilor, mamă şi fiu. Presa din acea dimineaţă conţinea zeci de poeme, imnuri şi lozinci în onoarea Regelui Mihai, precum şi anunţul solemn: "Regele coboară astăzi în rândurile Mişcării". După un Te-deum la catedrala mitropolitană, Mihai I s-a dus la cel mai celebru fotograf al Iaşiului, unde s-ar fi fotografiat în cămaşă verde. Oricum, martorii oculari afirmă că pe clădirea Liceului Naţional din Iaşi era arborată o imagine imensă a  Regelui Mihai I în uniformă legionară (Lavinia-Dacia Dumitraşcu). Mulţimea în delir l-a însoţit până la palat, unde, împreună cu mama sa, a binecuvântat drapelul verde şi a declarat Iaşiul "Oraşul Mişcării Legionare". Au urmat o defilare a batalioanelor legionare şi cuvântări sforăitoare pigmentate cu expresii de genul "Regele primăverilor româneşti", "Regele, Arhanghelul nostru", "Regele Mihai se bucură de încrederea nemărginită a întregului popor". Spre seară, oficialităţile şi sărbătoritul, împreună cu reprezentanţii Italiei fasciste şi ai Germaniei naziste, s-au retras la Căminul legionar de la "Râpa Galbenă", unde a fost dată o recepţie."

30 decembrie 1947, abdicare cu negocieri

"În privinţa abdicării, aceasta s-a făcut ca urmare a unei negocieri, dovezile din arhivele sovietice din ultimii ani întărind această ipoteză. Mihai I a făcut, de altfel, numeroase demersuri pe lângă Ion Antonescu, pentru punerea unor sume de bani pe numele său în vederea emigrării, iar această opţiune a Regelui a apărut mult înainte de ocupaţia sovietică.

La reconstituirea faptelor, Mihai Antonescu va declara că suveranul îi ceruse încă din ţară ca rezervele în aur, precum şi o sumă de două milioane de franci elveţieni să fie trecuţi pe numele său, pentru a-i putea folosi dacă va fi nevoit să abdice sau să fugă din ţară (Procesul mareşalului Antonescu). La un moment dat, insistenţele Regelui au devenit atât de mari, încât mareşalul l-a refuzat brutal, transmiţându-i că, fiind tânăr, are viaţa înainte. Aşa a rămas Regele Mihai I fără nici un sprijin material, abandonat şi de Casele Regale şi de emigraţia românească. Acest lucru este bine să fie ştiut, pentru a dimensiona şi mai bine drama personală a ultimului nostru suveran, pentru a-i înţelege revolta faţă de acuzaţia că ar fi plecat cu averi din ţară, precum şi interesul pentru redobândirea unor proprietăţi, în folosul unei familii binecuvîntate de Dum nezeu numai cu femei şi un nepot, lipsiţi de orice drept dinastic".

Groza: "Suntem gata să vă acordăm un ajutor financiar generos!

"Câteva aluzii ale regimului comunist, şi sub Gheorghiu-Dej şi sub Ceauşescu, ne fac să credem că Regele a primit o compensaţie – probabil, modestă – pentru acceptarea abdicării, care este şi singura abdicare din istoria Monarhiei române. În mod cert însă a primit promisiuni. De altfel, acelaşi biograf al Regelui şi al Reginei Mamă, Arthur Gould Lee, reproduce în cartea citată şi următorul dialog:

(Petru Groza): "Suntem gata să vă acordăm un ajutor financiar generos, pentru contribuţia voastră la lovitura de stat (din 23 august 1944, n.a.) şi pentru că dorim să rezolvăm această problemă elegant, fără fricţiuni. Şi, bineînţeles, puteţi beneficia şi de venitul proprietăţilor dumneavoastră de aici.

(Gheorghiu–Dej): Aşa e. Promitem să vă lăsăm să vă păstraţi toate domeniile personale. Veţi beneficia de  întreg venitul şi nimeni nu se va atinge de ele".

Dacă acest dialog, chiar şi aşa literaturizat, ar fi apărut într-o carte comunistă, poate am fi crezut că este o tipică informaţie de propagandă. Regele însuşi va declara, în acelaşi excelent interviu, că, la abdicare "Administratorul Coroanei a cerut pentru noi uzufructul anului 1947: acesta reprezenta aproximativ patru milioane de franci elveţieni. Comuniştii au răspuns că tezaurul Băncii Naţionale era gol. Neau acordat suma de două sute optzeci de mii de franci elveţieni şi cincizeci de mii de dolari. Groza îi spusese mamei mele să nu îşi facă griji, că el nu «îl va lăsa pe fiul ei să moară la umbra piramidelor». Făcea aluzie la regele Victor-Emmanuel care, alungat din Italia, se refugiase în Egipt, unde murise fără un ban. Dar Groza, ca de obicei, minţise. Noi nu am obţinut niciodată nimic de la el".

Ce nu precizează fostul suveran este dacă aceste promisiuni financiare vizau o plată imediată sau o sumă destinată vieţii sale în exil".

Mister: de ce nu a devenit Regele şeful exilului

"Istoriografia română mai are un subiect de dezbatere legat de abdicarea din decembrie 1947, dar mai ales de soarta Regelui nostru în exil: cu toate că avea cel mai puternic argument faptic şi cea mai înaltă poziţie morală şi socială, Regele Mihai I nu a devenit şeful emigraţiei române, pierzându-se în anonimat, în timp ce rezistenţa anticomunistă şi implicarea în Războiul rece au fost preluate de legionari, de prinţul Nicolae şi de câteva grupuleţe de foşti diplomaţi".

VICTIMĂ

Adrian Cioroianu îl descrie pe Regele Mihai drept un personaj tragic, neputincios în faţa Mareşalului Antonescu, a ocupanţilor sovietici şi a comuniştilor români de la Bucureşti

EVZ: Ce relaţie a avut Regele Mihai cu legionarii?
Adrian Cioroianu: N-a fost nici o relaţie. Legionarii s-au comportat relativ civilizat faţă de Rege pentru că ştiau cât de popular era Regele în ţară.

Traian Băsescu l-a acuzat pe Regele Mihai de responsabilităţi pe care le avea în calitate de şef al statului şi pe care nu şi le-a respectat. Era Regele Mihai cu adevărat şeful statului?
Antonescu era Conducătorul statului şi acţiona în consecinţă.

Ce puteri avea Regele Mihai în faţa lui Antonescu?
Puterile sale erau foarte reduse, pentru că era o perioadă atipică, de criză naţională, şi pentru Antonescu nu era o prioritate să respecte drepturile constituţionale ale Regelui.

Putea Regele să oprească crimele împotriva evreilor?
Din păcate, nu. Cel care conducea de facto guvernul şi armata era Antonescu.

Trecerea Nistrului este unul din cele mai contestate gesturi ale României din timpul celui de-al doilea război mondial. Putea Regele să oprească trupele româneşti la Nistru?
Nu.

După ce l-a arestat pe Antonescu, era obligatoriu să-l dea pe mâna sovieticilor?
Nu Regele l-a dat pe Antonescu "pe mâna sovieticilor". România era în aria de interes a URSS, nu a americanilor – şi asta explică tot ce s-a întîmplat în România după 23 august.

De ce nu l-a graţiat Regele pe Antonescu?
Antonescu ar fi fost executat chiar dacă ar fi fost judecat de americani. Ideea că ar fi fost posibilă graţierea lui e o fantasmă.

Exista alternativă la actul de la 23 august pentru a evita instaurarea comunismului?
Greşit. România ar fi fost comunizată cu sau fără 23 august.

Putea România obţine condiţii mai bune de la aliaţi?
Nu. Singurii "aliaţi" care aveau un interes direct în zona noastră erau, din păcate, ruşii.

Pamfil Şeicaru, dar şi Ronald D. Bachman, în "Romania: A Country Study", afirmă că actul de la 23 august a grăbit înaintarea sovieticilor în Europa în detrimentul anglo-americanilor. Drept urmare, Regele nu a fost invitat niciodată să participe la ceremoniile de 9 Mai din vreo ţară vestică. Este adevărat?
N-am auzit această interpretare, mi se pare foarte riscantă pentru cel care o face şi nu arată cunoaşterea istoriei. 23 august n-a grăbit înaintarea comunismului, ci a salvat pentru câţiva ani un climat cât de cât suportabil în ţară (până în 1947). Fără 23 august, România ar fi fost stalinizată imediat după cucerirea ei de către armata URSS.

După 23 august, putea Regele să se opună sovieticilor într-o măsură mai mare?
Nu. Nici măcar Anglia sau SUA nu s-au putut atunci opune sovieticilor "într-o măsură mai mare".

Ce s-ar fi întâmplat dacă Regele Mihai ar fi refuzat să abdice?
Poate ar fi fost expulzat cu forţa, poate i s-ar fi înscenat orice (poate chiar şi o sinucidere).

Ar fi putut negocia abdicarea, mai ales abdicarea în numele urmaşilor?
Nu. De reţinut că el n-a negociat cu Dej, ci cu Stalin (care era de fapt în spatele actelor lui Gheorghiu- Dej).

Există multe discuţii privind averea cu care Regele ar fi plecat din ţară...
Nu ştiu să fi plecat cu o avere.

După abdicare, au existat contacte între Casa Regală şi regimurile lui Dej sau Ceauşescu?
După ştiinţa mea, nu.

Putea Regele, după abdicare, să facă mai mult împotriva comuniştilor, de exemplu presiuni în Occident, un discurs mai radical la adresa regimului de la Bucureşti? A încercat Regele să coaguleze organizaţiile politice româneşti din exil?
Vreme de aproape 40 de ani, comuniştii de la Bucureşti au condus guverne care au fost recunoscute de toate statele occidentale. În aceste condiţii, nici Regele, nici nimeni nu putea coagula exilul cu rezultate miraculoase.











  

0 comentarii: