Istoria MLFR

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

In numeroase culturi se cunoaste din timpuri stravechi demersul initierii femeilor. Avem dovezi ca au existat femei si in Ghildele constructorilor, care au servit drept model Marii Loji a Londrei în 1717. Au fost inregistrate femei si in Ghildele din Durham si Carnarvon in Marea Britanie in 1337. Este documentata prezenta femeilor in corporatiile medievale de constructori in Paris 1292, Chester 1327, York 1350, Norwich 1375 sau Wurzbourg 1428-1524. De asemenea, este foarte cunoscut cazul sculptoritei Sabina Steinbach, fiica Maestrului constructor al Catedralelor din Strasburg si Marburg.
In secolul XVIII, unele doamne, apartinand inaltei societati franceze, erau membre ale unor societati asa-zis „secrete”, neapartinand Franc-Masoneriei. In schimb, altele erau admise in Lojile numite de Adoptie create pentru ele in cadrul Lojilor masculine.
Elisabeth Aldworth a fost una dintre primele femei initiate, în 1713, intr-o Loja engleza.
In 1744, Ordinul numit “al Fericirii” primea femei in Lojile masonice, iar acest obicei s-a raspandit. Marele Orient al Frantei le-a acordat un statut special in iunie 1774, creand pentru ele Loji numite „de adoptie”, constituite din sotii, fiice sau alte femei apropiate francmasonilor, plasate sub tutela si conducerea barbatilor. Ele aveau dreptul la o ceremonie de adoptie, organizau banchete de binefacere si purtau discutii intelectuale sub conducerea barbatilor.
Ducesa de Bourbon, fata lui Louis Philippe de Bourbon, Marele Maestru al Marelui Orient, este fondatoarea Lojii Saint Jean la Candeur, Loja in care a fost initiata printesa de Lamballe, cea care va deveni la 18 ianuarie 1780, Mare Maestra a Lojilor Scotiene Feminine Regulare ale Frantei. Acestea lucrau la Ritul Scotian Filozofic.
In perioada revolutiei franceze, Francmasoneria va disparea sub toate formele ei si nu va reaparea decat odata cu instaurarea Imperiului.
De-a lungul secolului XIX, nenumaratele dezbateri asupra drepturilor femeilor au culminat cu o adevarata revolutie în ordinul francmason: ”initierea unei femei dupa aceleasi ritualuri si care dau aceleasi drepturi ca si barbatilor”.
La 14 ianuarie 1882, Maria Deraismes, jurnalista de mare talent si feminista, este initiata de Presedintele Lojii „Liberii cugetatori” din Pec, Georges Martin, iar 11 ani mai tarziu fondeaza împreuna cu acesta, Ordinul masonic mixt international “Dreptul Uman”. Acest ordin, ce proclama egalitatea de drepturi intre cele doua sexe, se raspandeste cu mare rapiditate in aproape cincizeci de tari, dand nastere unor polemici, care se continua si in zilele noastre.
Crearea Lojilor masonice in care devenise posibil sa lucreze impreuna femei si barbati, a provocat un serios cutremur in randul Obedientelor masonice ale epocii. La 25 mai 1901 se aprinde la Paris, Loja de adoptie nr. 1 “Liberul examen”, urmeaza apoi, Loja nr. 2 la Paris, ”La Nouvelle Jerusalem”, iar in perioada imediat urmatoare, se aprind alte 9 Loji de acest gen in Paris si in alte orase.
In ajunul celui de al II-lea Razboi Mondial, Lojile de adoptie, cu toate ca depindeau din punct de vedere administrativ de o Obedienta Masculina, se bucurau deja de o foarte mare autonomie numarand femei de o calitate exceptionala.
In 1935 insa, Conventul Marii Loji a Frantei hotaraste sa dea concediu Lojilor de Adoptie, ele ne mai fiind dorite in interiorul Marii Loji a Frantei.
Evenimentele din 1940 spulbera intreaga Francmasonerie de pe harta Europei. Cu toate acestea, atunci cand femeile obtin dreptul de vot in 1945, cele 4 Loji feminine regrupate cu dificultate, primesc definitiv autonomia de la Fratii lor de la Marea Loja a Frantei, cu ocazia Conventului din 17 septembrie 1945. Astfel se creeaza la 21 octombrie 1945 Uniunea Masonica Feminina a Frantei, care isi schimba numele in 1952, in Marea Loja Feminina a Frantei pentru a lucra unitar la Ritul Scotian Antic si Acceptat, incepand cu 1957.
Femei de exceptie au tinut foarte sus stacheta Francmasoneriei Feminine in toata lumea. Printre acestea pot fi mentionate: Josephine de Beauharnais, sotia lui Napoleon Bonaparte, imparateasa a Frantei între 1804-1809; Marie Therese Louise d’Orleans, printesa de Lamballe, scriitoarele franceze George Sand si Marie Deraismes, care au militat pentru ameliorarea conditiei femeii prin educatie adecvata in cadrul scolilor laice, celebra Alexandra David Niel, Clara Barton fondatoarele Crucii Rosii Americane in 1877, aviatoarea Edith Clark, Josephine Backer, in Spania, Belen Sarraga activeaza in favoarea feminismului in interiorul Masoneriei, Anjeles Lopez de Ayala, nascuta in Sevilla in 1856, Clara Campoamorcare, care obtine la 1 octombrie 1931 in Parlament, dreptul femeilor la vot, drept consemnat in Constitutia Spaniola din 1931, Edit Cowan prima femeie aleasa in Parlamentul Australian, Ginette Eboue reprezentanta Republicii Congo la UNESCO si, nu in ultimul rand, Golda Meyr prim-ministru al statului Israel, Simone Weil, care a promovat legile ce le-au permis femeilor sa dispuna în mod liber de propriul lor corp, Margaret Thatcher, prima femeie din Europa si a patra din lume devenita sef de Guvern, unicul prim-ministru britanic reales de trei ori consecutiv. Putem afirma astfel ca nenumarate femei au avut un impact important în domeniul spiritual, social, intelectual sau politic.
Romania nu face nici ea exceptie de la regula.
In 1883, Marele Maestru in exercitiu al Marii Loji Nationale, Constantin Moroiu, isi initiaza cele doua fiice in Loja „Steaua Sudului”, la Orientul Mangalia.
Este începutul masoneriei de adoptie in Romania.
La 6 octombrie 1888, se infiinteaza in Arad, sub Obedienta Marii Loji Simbolice a Ungariei o Loja, denumita "Concordia". Inca de la începuturi, Idealurile masonice au fost promovate, Loja aradeana asumandu-si o serie de activitati caritabile, pe care le-a diversificat in anii care au urmat si care au primit consistenta prin crearea unei Loji de adoptie numita ”Fundatia Feminina de binefacere”. Loja Concordia a decis ca fondurile Fundatiei feminine de binefacere sa fie folosite pentru construirea unui orfelinat modern, unde copiii sa aiba conditii optime de trai. Actiunile filantropice ale lojii "Concordia" au continuat cu infiintarea unei cantine a saracilor din Arad. Conducerea acesteia a revenit femeilor membre ale Lojii de adoptiune controlata de Masonii din Loja Concordia. In anul 1897, preocuparea majora a fratilor din Lojile aradene a fost infiintarea unei Loji Feminine in orasul Lipova.
Pornind de la dezideratul de a construi o societate in care Omul sa reprezinte valoarea suprema, lojile Aradene au promovat in sanul comunitatii profane, o atitudine progresista, un fel nou de a gandi si de a actiona. Prin actiunile sale in folosul comunitatii, prin racordarea la imperativele timpului si mai ales prin impulsionarea si coagularea initiativelor organizatiilor neguvernamentale, Lojile din Arad au fost un veritabil motor al societatii civile.
In 1922, urmatorul Mare Maestru al Marii Lojii Nationale a Romaniei, colonelul Ioan T. Ulic, acorda autonomie totala Lojilor Feminine de adoptie si fondeaza, la 1 Martie 1922, Marea Loja Feminina de Adoptie Independenta. S-a dovedit a fi imperativ necesar acest demers, caci Marea Loja Nationala a Romaniei va cere recunoasterea Marii Loji Unite a Angliei, care nu accepta conlucrarea masonica mixta si considera mixitatea o incalcare a Constitutiilor lui Anderson. Initiativa colonelului Ioan T. Ulic a fost o premiera mondiala, consemnata in istoria Masoneriei ca fiind prima Mare Loja Feminina Autonoma din Lume. Nu numai prioritatea absoluta caracterizeaza Marea Loja Feminina, dar femeile care apartineau acestei Mari Loji au avut acces la gradele de perfectiune. La Muzeul masonic din Ramnicul Valcea se gaseste un sort nominalizat Smaranda Maltopol, care facea parte din Capitolul ”Steaua Dunarii”, avand, in consecinta, Gradul 18.
Se dovedeste astfel ca in Romania, femeile au avut mai multe privilegii decat suratele lor din restul Europei. E de mentionat, in sprijinul acestei afirmatii, ca in 1927, romancele au primit dreptul de vot la alegerile locale, spre deosebre de cele din Spania, in 1931 si Franta, in 1945.
Fondarea Marii Loji Feminine Independente din Romania, eveniment marcant al timpurilor, este mentionat in publicatia Paza din 9 octombrie 1923 si in raportul prezentat la Conventul Extraordinar al Asociatiei Masonice Internationale din 1925.
Femei de exceptie ale societatii si culturii romanesti au fost membre ale acestei Mari Loji Feminine. Dintre acestea, mentionam pe Agepsina Macri Eftimiu, Bucura Dumbrava, Zoe Pallade, Smaranda Colonel Maltopol, Mariana Huch, Elena Roza Prager, ultima Mare Maestra, Georgeta Davidescu, ultima Venerabila a Lojii „Steaua Orientului” din Bucuresti si membra a Capitolului „Steaua Dunarii”. Numele altora se gasesc publicate in tabelul publicat de Toma Petrescu in Conspiratia lojilor in 1941 si in volumul Ordinul Masonic Roman, publicat de istoricul Horia Nestorescu Balcesti caruia ii datoram majoritatea documentelor doveditoare ale existentei in Romania a primei Mari Loji Feminine din lume.
In 1944, in momentul instaurarii regimului comunist, Marea Loja Feminina intra in adormire, impreuna cu celelalte Mari Loji romanesti, multe dintre membrele ei luand drumul exilului. Numai dupa trezirea generala a Masoneriei romanesti, dupa Revolutia din 1989, in anul 2000, supravietuitoarele epocii, ajutate de masoane initiate la Marea Loja Feminina a Frantei, se reorganizeaza si reconstituie pe rand Loja „Steaua Orientului”, fondata in 1922, „Steaua Sudului”, fondata in 1883 si „Steaua Dunarii”. Astfel reapare Masoneria feminina in Romania, creata in 1922 sub numele Marea Loja Feminina de adoptie independenta si care isi va schimba numele în 2000, in denumirea pe care o poarta acum, Marea Loja Feminina a Romaniei.
Marea Loja Feminina a Romaniei este astazi, ca si in trecut, o asociatie legal constituita, putere masonica nationala, independenta si suverana, practicand Ritul Scotian Antic si Acceptat. La opt ani de la reaprinderea Masoneriei Feminine in Romania, Marea Loja Feminina a Romaniei face parte din Uniunea Masonica Mediteraneana, din Lantul international Masonic CLIPSAS si este membru fondator al asociatiei Spatiul Masonic European, cu sediul la Bruxelles, intretinand relatii de prietenie si colaborare cu multe alte Mari Loji din lume cu care a si semnat tratate de amicitie. Aceasta rememorare istorica a fost indispensabila pentru a cunoaste momentele istorice importante traversate de catre Ritul Scotian Antic si Acceptat din Romania, care nu a facut altceva decat sa continue o traditie de aproape un secol.


  

0 comentarii: