Cutia Pandorei

joi, 15 decembrie 2011

Pandora (Cea dăruită, Darul tuturor) este femeia primordială a lumii, în versiunea mitologiei greceşti. Ca să-i învrăjbească pe oameni, cărora titanul Prometeu le dăduse focul, Zeus porunceşte făurarului Hefaistos să creeze din apă şi ţărână o fată cu chi de zeiţă ("Vestitul meşter, şchiop degrabă a modelat din lut un trup ... ").

Apoi îi invită pe zei să o înzestreze cu daruri:

"O-ncinse şi-o găti zeiţa cu verzi-albaştri ochi, Atena;
Pe sânu-i zeele Charite şi preamărita Consimţire
Îi puseră coloane de-aur, ia Horele cu mândre plete
O-ncununară cu ghirlanda primăvăraticelor flori.
Divinu crainic şi călău lui Argus i-a sădit în cuget Minciuni, înşelătoare vorbe, şi-o fire veşnic prefăcută,
Cum vrut-a Zeus ce tună-n slavă; de-asemenea zeescul sol
Cu glas de om a înzestrat-o şi a numit pe-acea femeie
Pandora, Întrucât toţi zeii ce-şi au lăcaş in Olimp
Îi hărăziră daruri întru prăpăd oamenilor ageri." (Hesiod, Munci şi zile).

Zeus i-a dat din partea sa, o cutie de aramă cerându-i s-o deschidă după căsătorie. La sfatul lui Prometeu, care bănuia o răzbunare a Olimpului şi care refuza orice dar al zeilor bărbaţii se feresc din calea Pandorei. Singurul care o primeşte este Epimeteu, fratele celui ce răpise focul pentru oameni. Când a ridicat capacul cutiei, din ea au zburat î lume nenorocirile şi relele: minciuna, ura. grija, necazul, cearta, durerea, suferinţa invidia, foamea şi setea, bolile şi chia moartea. În cutie a rămas numai o alcătuire firavă, cu ajutorul căreia omul urma să le înfrunte pe toate celelalte: speranţa. "Cutia Pandorei" reprezintă darul perfid, primit cu naivitate şi generator de imense suferinţe. Pe de altă parte, Pandora este etalonul seducţiei feminine care ascunde inefabilul insă, totodată, şi primejdii necunoscute.

0 comentarii: