D-aia la Români..

luni, 26 decembrie 2011

Religiile monoteiste au avut ca o constantă preocupare găsirea unor justificări. Gândirea religioasă operează cu un silogism inversat: începe cu concluzia, apoi caută premisele care o pot susţine. Astfel, o sumedenie de situaţii – cu toate particularităţile lor – se rezolvă făcând apel la nişte răspunsuri vechi de 2000 de ani. Aşa scrie în Biblie. Sau aşa zice popa. Să te pişi pe aceste două autorităţi înseamnă să te pişi pe întreaga societate, pe neam, pe ţară, pe moşi-strămoşi, aoleu, mai bine taci şi-ţi vezi de treabă, că altfel te trezeşti întrebat dacă nu faci parte din mafia iudeo-masonă sau dacă nu cumva eşti satanist. Gândirea lor aşa funcţionează: dacă nu eşti cu ei, eşti împotriva lor, iar tot ce e împotriva lor de la Satana vine în mod cert. Nu eşti privit doar ca un om lipsit de moralitate – ce mama dracului, nu există moralitate în lipsa religiei creştine – ci şi ca un potenţial trădător, practic nu mai eşti român, eşti un duşman. Aproape că aş putea spune că devii un „duşman al poporului”, dacă sintagma asta nu ar fi fost adjudecată de un alt sistem, la fel de idiot.
Habotnicia ortodoxă este nedespărţită de ultranaţionalism. Ideea că asta este singura credinţă adevărată se integrează perfect în convingerea că ăsta este un neam ales. Şi cine poate ilustra mai bine asta decât Petre Ţuţea, privit o ca autoritate în domeniu. Ascultându-l, îmi dau seama că valoarea de adevăr a maximelor sale nu o depăşeşte pe cea a poeţilor de curte francezi, precum La Rochefaucauldt sau La Bruyere, care, în secolul al XVII –lea, distrau nobilii şi curtezanele deopotrivă, cu aforisme şi cugetări. Nu conta cât de valide erau, conta doar să „sune bine”. Ţuţea, mai sărac cu duhul şi mai puţin vizitat de muze decât cei doi francezi – deh, pâinea, apa şi lăturile de la Aiud nu potenţau actul de creaţie – a reuşit să îngaime o serie întreagă de platitudini şi tautologii. Iată doar un exemplu: „Un Român absolut trebuie să fie legionar”. Ce înseamnă un om de dreapta? – „Român absolut, asta înseamnă!” Alteori, prostia este atât de simplu şi de senin servită încât eşti lăsat fără replică. Păi ce să mai răspunzi la asta: „O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor”. Scara dublă „Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităţi, şi te mişti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie şi prin toate imperfecţiile legate de orgoliu şi de pofta de stăpân” – Nu le-a spus nimeni ăstora că nu îţi trebuie o „scară dublă” ca să urci sau să cobori, poţi face asta pe orice scară normală. Dar aşa-i când se apucă de maxime un popă semidoct. Scriitor din Găeşti „Shakespeare, pe lângă Biblie, – eu demonstrez asta şi la Sorbona – e scriitor din Găeşti” – Cred că mai curând Ţuţea, pe lângă Shakespeare, e scriitor din Găeşti şi asta s-a demonstrat deja la Sorbona. Miserupism filosofic „La întrebările fundamentale de ce? şi în ce scop? aporetica rurală românească răspunde: d-aia” – A nu răspunde la întrebările astea înseamnă a nu răspunde la nicio întrebare. Filosofia nu dă răspunsuri, ci pune întrebări la care religia nu poate răspunde. Morală absolută „Vlad Ţepeş (…) are meritul că a coborât morala absolută prin ţepele puse în cur la nivel absolut (…)” – Păi pe acolo intră morala, prin cur, i-o fi intrat şi lui Ţuţea tot pe acolo, în puşcărie. Aşa arăta gânjul Petre Ţuţea înainte să crape. Ţine degetul în sus, arătând către tărâmul ideilor ca Platon în fresca lui Rafael (foto sus) sau indicând locul unde sunt supozitoarele?

0 comentarii: