Despre mizele secolului 21 - Noul mileniu

luni, 19 decembrie 2011

Omenirea nu a dat încă un sistem socio-economic unanim acceptabil. Provocarea e majoră, deoarece avem nevoie de o noua paradigmă. Un prim imperativ pare a fi satisfacerea nevoilor umane de baza. Sunt prea mari inegalitatile in distribuirea bogatiei şi ele se accentueaza, in loc sa scada, iar procesul de globalizare sustine aceasta accentuare. Sunt prea multi saraci, peste 2 miliarde de oameni care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi, or asta inseamna aproape o treime din populatia totala. Sistemele de protectie sociala trebuie extinse de la cadrul national la cel mondial, iar redistribuirile sa aiba loc nu doar in interiorul statelor, ci şi intre acestea. Cine va reusi sa faca functional un astfel de sistem pe termen lung va avea numai de castigat. Desigur, ar trebui intarite prerogativele O.N.U. in acest sens, largirea Consiliului de Securitate, poate şi infiintarea altor institutii globale care sa reuseasca sa raspandeasca sentimentul de respect al fiintei umane, oriunde ar trai ea.
O alta miza majora, pe care europenii par – deocamdata – sa o inteleaga mai bine, o constituie sanatatea planetei, iar aici includem nu doar problemele de mediu, clima, calamitati naturale etc, ci şi probleme de securitate, economice şi sociale care pot sustine o dezvoltare durabila. O planeta sanatoasa este bunul global cel mai de pret, ceea ce face din aceasta miza una pe termen lung. Statele şi companiile care nu vor intelege aceasta necesitate absoluta impusa de realitatea in care traim vor avea numai de pierdut pe termen lung. Iar termenul lung incepe cu primul pas. Desigur, aici, din nou, se impune o actiune concertata la nivelul O.N.U., al G-20 s.a., semnarea şi respectarea de catre toata lumea a acordului de la Kyoto, pentru a asigura omului o dezvoltare armonioasa in mediul sau natural.
Avem o singura lume şi trebuie sa invatam sa traim in ea. O alta miza importanta o reprezinta gestionarea eterogenitatii demografice. Marile migratii din ultimele decenii şi transnationalizarea tehnologiilor, noile mijloace de deplasare şi de comunicare, extrem de rapide, dar şi fuga de saracie au produs in interiorul societatilor un metisaj demografic, un sincretism etnic şi religios fara precedent. In aceste conditii, cu atat mai mult, convietuirea inseamna respect fata de celalalt. Oricat de diferit ar fi celalalt, tot exista mai multe caracteristici comune, decat elemente de contrast. La aceasta problema nici un jucator major nu a oferit inca solutii atractive şi fezabile. Dar cine vrea sa fie lider are aici o provocare, dar şi o oportunitate uriasa. Alta provocare uriasa vine din domeniul geneticii, al biotehnologiilor. Decriptarea genomului uman, clonarea, fecundarea in vitro s.a. aduce omul in fata unor realitati nemaiintalnite, el se joaca, – practic – de-a Dumnezeu, uitand ca asta poate duce la propria-i aneantizare sau inlocuire. Aceste descoperiri uluitoare pot avea şi efecte extrem de binevenite, in special in medicina şi calitatea vietii, dar pot fi şi distrugatoare. Depinde cum sunt utilizate.
O alta problema e de natura ideologica. Omenirea nu a produs inca un sistem economico-social deplin acceptabil. Provocarea este din nou majora, caci este nevoie de o noua paradigma. S-a vorbit despre moartea ideologiilor, despre “a treia cale”, despre depasirea vechilor crispari doctrinare şi identitare, despre transgresarea şi depasirea marilor doctrine: liberalism, socialism, jihadism etc. Se deschide, deci, o noua era a ideologiei, şi aici incadrez eu manifestarile anarhiste din ultima vreme, revolta tinerilor greci, francezi, o furie devastatoare, care vine dintr-o frustrare subconstienta şi dintr-un imbold inconstient de a schimba temeliile lumii, de a termina cu coruptia, mercantilismul şi inegalitatea vechiului sistem. Cred ca aceste miscari se vor amplifica in perioada urmatoare, tinerii cautand noi valori, noi obiective şi noi sensuri intr-o lume ce le pare tot mai lipsita de sens. Cine va produce o noua ideologie dominanta va beneficia de tot elanul şi energia acestor desfasurari. O alta miza majora o reprezinta configurarea unui nou sistem monetar-financiar international, parasirea actualei economii de cazinou şi asezarea relatiilor financiar-monetare in cadrul unui nou esafodaj, mai trainic şi mai stabil, mai putin corupt şi mai putin speculativ. Actuala criza impune schimbarea regulilor jocului, chiar şi schimbari institutionale, in primul rind la nivelul FMI şi al Bancii Mondiale, cu o structura a actionariatului vetusta şi cu o filosofie depasita. Este nevoie de acceptarea aportului de capital ce poate fi adus de catre noile mari puteri şi acceptarea lor la luarea deciziilor. Este nevoie de reglementari adecvate privind piata de capital, bursa şi sistemul bancar.
Toate aceste mize pot deveni rezolvabile doar in orizontul celei de-a sasea, pe care o consider ca fiind cea mai importanta, data fiind incarcatura sa spirituala şi morala. Este vorba despre resacralizarea, reincintarea lumii, despre redescoperirea vietii vestigial-epifanice pe care am avut-o şi am pierdut-o, despre redescoperirea relatiei cu Dumnezeu, autorecunoasterea şi actiunea noastra ca fii ai sai. Nu cred ca pentru asta este nevoie de o Apocalipsa sau de venirea unui nou profet, dar e cu siguranta nevoie de o revolutie spirituala, care trebuie sa se petreaca mai intai in sufletul fiecaruia. Cand vom recunoaste ca reprezentam cu totii o unitate, ca traim in Duh şi Duhul traieste in noi, actiunile noastre vor deveni mult mai responsabile, iar lumea noastra va deveni mult mai frumoasa.

0 comentarii: