Marul Discordiei

joi, 15 decembrie 2011

După eliberarea sa de către Heracles de pe stânca muntelui Caucaz, unde era ţintuit şi martirizat, la rugăminţile marelui erou, Prometeu acceptă să destăinuie lui Zeus profeţia care îl făcea să tremure pe stăpânul Universului: din unirea sa cu zeiţa Thetis, nereida "cu picioare de argint", urma să se nască un fiu care şi-ar fi Întrecut tatăl În putere. Aflând aceasta, Zeus îl ajută pe eroul Peleu să o ia de soţie pe Thetis, după ce o capturează luptându-se cu ea, ceea ce singur n-ar fi reuşit, fiindcă zeiţa era o divinitate mutantă - având, aşadar, posibilitatea să se metamorfozeze În animale, fenomene, făpturi stranii etc. La nunta celor doi, sunt invitaţi şi participă toţi olimpienii, cu excepţia lui Eris, zeiţa Discordiei, a vrajbei, a certei, a neînţelegerii şi a invidiei, fiica zeiţei nopţii, Nyx, avută cu Zeus, şi mama lui Ate, zeiţa crimei. Ca să se răzbune, teribila Eris ia un măr de aur din grădina Hesperidelor, pe care scrie "Celei mai frumoase", şi ÎI aruncă pe masa zeiţelor. Se dezlănţuie o cruntă rivalitate Între Hera, Atena şi Afrodita. Zeus evită să fie arbitrul patimilor şi al orgoliilor şi cele trei ÎI aleg ca judecător pe Paris, fiul regelui Priam din Troia, fiecare promiţându-i inzestrări generoase, daruri şi protecţie. Hotărârea lui Paris este În favoarea Afroditei, iar el primeşte drept răsplată pe minunata Elena, soţia regelui Menelau al Spartei (v. "Frumuseţea Elenei din Troia"). În viziunea lui Homer, aici se află cauza principală a sângerosului război troian, cu imensele lui sacrificii, suferinţe şi distrugeri, În care au fost cuprinşi chiar şi zeii din Olimp, de-a valma cu muritorii. Şi totul pornise de la un fapt aparent minor, dar guvernat de o divinitate Întunecată a răului, a dezbinării şi urii. "Mărul Discordiei" desemnează obiectul care generează o stare conflictuală in societate, intre persoane sau grupuri de oameni, pe teme materiale sau de idei.

0 comentarii: