Mizerabilele ideologii politice româneşti

luni, 19 decembrie 2011

De ani bunişori partidele noastre se comportă de parcă nu ar fi partide politice. Dacă vă aduceţi aminte, în anii ’90, partidele care ajungeau la guvernare îşi puneau în aplicare un program guvernamental, potrivit doctrinei politice a partidului. Între 1990 şi 1996, FSN-ul şi continuatorul lui, PDSR-ul au guvernat mizerabil, dar măcar a guvernat în acord cu principiile proprii: economie centralizată, măsuri de protecţie socială stângiste (şomajul fiind pentru acest partid-stat sperietoarea supremă). Între 1996-2000, Convenţia Democratică a avut vreme să vină la putere cu un program reformist, cu viziune proprie, să taie adânc în camgrena socială prin măsuri impopulare şi, în consecinţă, să se erodeze treptat la guvernare.
În definitiv, acest ciclu politic este normal: în opoziţie strângi rândurile, te întăreşti, coeziunea partidului creşte pentru că, fiind în opoziţie, asta descurajează oportuniştii, iar dacă totuşi apar, sunt respinşi; apoi vii la guvernare cu o doctrină bine conturată, aplici măsurile de guvernare şi, treptat, te erodezi politic, dar măsurile aplicate generează efecte în economie (dorite benefice). Urmează partidul advers care parcurge acelaşi ciclu.
De pe la începutul deceniului, însă, asistăm la un fenomen care ar trebui să ne intrige: partidele aflate la putere nu se erodează electoral în timpul guvernării, ci dimpotrivă, se întăresc. PSD-ul lui Iliescu şi Adrian Năstase a sfârşit ciclul 2000-2004 mai puternic şi mai bine organizat în teritoriu decât în anul în care intrase la guvernare; PD-ul, când a venit la guvernare în iarna lui 2004, avea 7% şi se vorbea de o fuziune prin absorbţie cu liberalii, pentru constituirea unui PNL puternic. În 2008, ajunsese primul partid al ţării, la egalitate cu PSD, cu cca. 34% şi devenise PD-L, înghiţind o aripă liberală. Pe parcursul anului 2009, deşi la guvernare împreună cu PD-L, PSD-ul nu a pierdut nici un procent şi este pe cale să dea noul preşedinte al ţării.
Ce înseamnă asta? 1) Că partidele, odată ajunse la guvernare, de frică să nu scadă în procente, iau măsuri populiste. Partide zise de dreapta, nu mai guvernează pe baze ideologice, ci pragmatic-oportuniste; 2) Că utilizează resursele guvernamentale (buget, în primul rând) pentru fortificarea organizaţiilor din teritoriu, pentru răsplătirea “fidelităţii” electorale, pentru răsplătirea clientelei politice; 3) Că partidele, cu fiecare ciclu electoral, au împins tot mai departe politizarea regiilor de stat, administraţiei locale şi a celorlalte servicii publice.
Ideologia a ajuns să fie considerată perfect inutilă de către partidele politice. De aici şi lipsa de interes a publicului; de când nu aţi mai auzit o dezbatere despre ideologii, doctrine, programe ideologice ale vreunui partid?

0 comentarii: