Apele râului Lethe

miercuri, 11 ianuarie 2012

Lethe este numele unuia dintre f1uviile care curg in Infern. El este consacrat zeiţei uitării şi are ca menire purificarea de amintiri a sufletelor ajunse la el după moarte. Râul străbate Câmpiile Elizee, iar umbrele celor morţi beau din apa lui (după alte variante, se scaldă, sau traversează cursul), indepărtând reziduurile fostei existenţe. În ritualul primirii la oracolul lui Trophonios, pelerinii se pregătesc in consecinţă şi simulează acest moment: "După aceasta, solicitantul este condus de preoţi, nu la oracol, ci la izvoarele de apă, care se află foarte aproape unul de celălalt. Aici, el trebuie să bea din aşa zisa apă a Lethei, ca să uite toate lucrurile la care s-a gândit până atunci, iar, după aceasta, să bea din nou o altă apă, a Mnemosynei, datorită căreia işi va aduce aminte de toate lucrurile pe care le va fi văzut coborând." (Pausanias, Călătorie in Grecia, II).
Călăuzit de umbra tatălui său, Enea ajunge in acest spaţiu. Înfiorat de priveliştea umbrelor care 'împlut-au târhul', eroul cere desluşiri. Anhise ii explică pe indelete:
"Sunt sufletele cărora destinul i le-a rânduit o nouă intrupare. Aici, pe malul fluviului Lete, Sorb ele impăcarea şi negrija Şi uitarea-ndelungată." (Vergilius, Eneida). Sufletele păstrează otrăvitoare rămăşiţe de amintiri din viaţa pământească. Acestea le incetinesc revenirea in procesul de reincarnare. După un interval de expiere şi tratament, aventura vieţii poate reincepe: "Şi după ce se-ntoarce roata vremii, Prin ani o mie, iată că le cheamă, Un zeu la fluviul acesta, Lete. Cu mare liotă vin ele-acolo: Desigur, ca să vadă iarăşi bolta, Uitând de tot ce fost-a pân-atunce, Ca astfel să râvnească re-ntruparea." (op. cit.). La hotarul dintre lumi, râul este filtrul miraculos care face posibilă trece univers in altul.

0 comentarii: