Cămara lui Paul Valéry

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Romanul poliţist solicită, în principiu, resursele de inteligenţă ale cititorului. Se presupune că autorul îi oferă tot ceea ce e necesar pentru a desluşi investigaţia detectivului şi a ajunge la o concluzie proprie: x e făptaşul. Şi, în unele cazuri măcar, cititorul ar trebui să ghicească mai repede decît detectivul cine este făptaşul. Dar nu se întîmplă niciodată aşa. Dacă nu greşesc, acelaşi

0 comentarii: