Cultura azi - Omul liber

duminică, 8 ianuarie 2012

Cultura - ca factor de putere, intelectualii - ca pilon de rezistenta si identitate a unui popor, iata doua subiecte ce trebuiau repede solutionate de comunism. Drept urmare, s-a inceput prin distrugerea culturii romane, prin denigrarea valorilor fundamentale, eludarea altora si producerea de valori artificiale, menite sa puna bazele “lumii noi” care se nastea.
Elita intelectualitatii romanesti a mers la Canal, in puscarii si o mica parte “ in exil. Evident, a existat si un procent al celor care s-au dezis, al oportunistilor. In cei 50 de ani care au urmat, s-a dezvoltat o intelectualitate obedienta, slugarnica, una timorata, inhibata si alta pervertita “ adica cei care s-au apucat sa creada. Acesta era solul pepinierei de intelectuali ai comunismului, restul fiind redus la tacere. Unul dintre exercitiile de stil era reinterpretarea cu sens de anulare a “culturii burghezo-mosieresti”, care proslavea individul si valorile unei societati decazute. Se facuse in aceasta directie si o “Scoala de Poeti”, in sensul de a se da cat mai multi poeti Tarii. Un scriitor mi-a povestit ca a fost trimis intr-o delegatie artistica in scopul de schimb cultural, in URSS. Acolo a vizitat Iasnia Poliona, unde ghidul sovietic le-a spus: “Tovarasi, inainte, aici era un singur scriitor, acum avem 40!”“ Cineva a intrebat: “Dar cine era acela, de dinainte?“ Iar ghidul a raspuns: “TOLSTOI!” Mostenirea din 1989 este una exasperanta, iar in comparatie cu unicul supravietuitor din elita noastra culturala, Petre Tutea, este chiar tragica. Imaginea generala a intelectualitatii romanesti este una de cumplita modestie. O parte, anulata in ceea ce priveste constiinta civica, anesteziata in conditia de lider al opiniei publice, al vietii spirituale, care isi baiguie nostalgia dupa vremuri apuse “ aceasta parte fiind furajata in Case de Creatie, rasplatita cu premii ale Uniunilor, exersata in a reproduce lumea socialista “, o lume artificiala, aflata deci in dubla impostura (reflectarea falsei reflectari), isi ascunde astazi neputinta creatiei in fata unei noi realitati, jucand rolul intelectualului nationalist-comunist iubitor de glie, cu tricolorul in buzunar. El este acum patria, confiscand totul “ de la itari la Eminescu. Daca vrei sa-ti iubesti Tara, n-o poti face decat prin ei. Ei pazesc tara de dusmanul occidental, cheile dragostei de tara sunt la ei. Tara intreaga este un cenaclu ce murmura poezii nationaliste si cantece identitare. Restul, venetici! A doua dimensiune a intelectualitatii de astazi este a celeilalte extreme. De 12 ani se perinda prin presa, carti, radio, TV, o generatie de intelectuali scoliti in strainatate. El este intelectualul superoccidental, care din varful piramidei studiilor sale isi condamna tara mai mult decat a condamnat-o Istoria. El sfideaza deopotriva pe intelectualul de grota “ nationalist-comunist, ramas in suficienta si tafnosenia lui regionala, cat si pe Eminescu, pe care-l denumeste poet “romantic minor”, cu deviatii diletante in materie de constiinta politica, o camasa de sarbatoare pe care romanul este sfatuit sa n-o mai imbrace, deoarece are pete ce nu pot fi scoase cu noul detergent globalizant. Pentru micul si curiosul avorton intelectual clonat in Occident, Lucian Blaga este un mistic “ in masura in care era si pentru comunisti in manualul meu de clasa a XII-a. Castrat de cunoastere, el face parada de cunostinte si nu se sfieste sa monopolizeze viata culturala a unei tari sub pretextul “deschiderii” si al alternativei. Iar romanul nostru rataceste intre manualul fals de istorie al comunistilor si manualele alternative ale celor “deschisi”.
Exista, evident, o intelectualitate onesta, care si-a incercat fortele in viata politica, incercand sa lumineze cat se poate societatea civila romaneasca, dar care a fost repede intimidata (cabaretul dosarelor) si anulata prin grosolania si perversitatea celor care duc tara la prapad. Nefiind exersata in plan civic, in confruntari politice, ea a abdicat jalnic, lasandu-se compromisa. Acum se va naste ceva nou sau vom muri! Intelectualul Romaniei de astazi va trebui sa fie o personalitate, adica cineva care se daruie, care se sacrifica pe sine. Intr-o lume din ce in ce mai vicleana, mai lacoma, gafaind intre intrebari si raspunsuri, noua constiinta intelectuala trebuie sa se racordeze cu luciditate si fara teama la valorile temeinice ale acestui neam si sa cristalizeze un ideal pentru acest popor. Sa-si iubeasca in taina poporul si in acelasi timp sa deschida ferestre de iubire catre ceilalti. Sa se vada pe el in lume si lumea in el, sa nu reactioneze la confratii lui (intelectuali) degenerati, ci sa actioneze responsabil in virtutea Spiritului Unic care ne calauzeste. Acest nou intelectual trebuie sa dea solutii nu numai Tarii lui, ci lumii intregi, pregatit fiind ca, atunci cand aceasta paiata ridicola “ omul politic “ care-si joaca ultimul act va parasi scena, sa reaminteasca lumii de ceea ce Esenin le spunea soldatilor (dezertarea generala), iar Panait Istrate, in singuratatea si saracia ultimelor momente de viata, murmura ca solutie finala (“dezangajarea”). Adica, Omul Liber.

0 comentarii: