Gândirea înainte de '89 - Libertatea şi comunismul

marți, 10 ianuarie 2012

Aceasta noua ideologie avea nevoie de un alt popor, si atunci a creat o generatie spontanee, care a format poporul comunist. S-a servit in acest sens de oameni resentimentari, naivi, cu morala redusa si cortex atrofic, oameni certati cu legea, dispusi sa-si schimbe conditia sociala peste noapte fara munca, oameni cu comportament patologic cu acesti oameni se comunica printr-o limba speciala, o limba comunista, despre care am vorbit mai inainte.
Trebuiau dinamitate bazele fostei societati, si astfel a fost distrus instinctul de proprietate, apoi omorata celula familiei prin cultul delatorului. A distrus raportul barbat-femeie sub pretextul emanciparii femeii pe plan social, a creat femeia-strungar, femeia-tractorist, femeia-activist, omorand unul dintre cele mai frumoase daruri ale sexului opus feminitatea, adica i-a pus femeii pantaloni si chipiu si a facut-o tovarasa, iar dragostea a devenit camaraderie astfel conturandu-se incet, dar sigur unitatea militara in care era introdusa incet, dar sigur societatea civila.
Singurele forme de existenta a poporului roman erau, deci, cazarma, ca forma de libertate a societatii, si puscaria, ca scoala de reeducare. Intre betoanele acestea s-a chinuit sufletul acestui neam timp de 50 de ani.
A construit blocuri pentru oamenii muncii, ghetoizand astfel tara, a demolat isteric tot ce tinea de trecutul frumos al tarii, de la case boieresti cu un parfum anume la monumente arhitecturale si biserici. A mutilat astfel multe orase, lasandu-ne mostenire adevarate tumori arhitectonice, pe care micul roman mutilat de astazi le admira inca in secret. Se pot face studii de antropologie si de psihiatrie din analiza modulelor arhitecturale care ne-au rapit spatiul vital. Si, astfel, s-a nascut comportamentul de bloc, adica dimensiunea filogenetica a omului a fost afectata, fiind obligati sa devenim termite.
Daca am prelungi studiul, am vedea ca eram condamnati si cromatic. In afara de rosul steagului, comunismul era alergic la varietatea coloristica, asa ca eram un popor imbracat in haine al caror mesaj cromatic era deprimant. S-a distrus, in acelasi timp, reflexul de a munci si de a fi rasplatit in functie de valoarea muncii tale.
S-a creat atunci acel raport tipic societatii comuniste: Noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca ne platiti, iar solutia legitima a fost furtul. Comunismul a fost cronofag a confiscat timpul liber al omului, i-a confiscat timpul de a reflecta si, deci, posibilitatea de trezire. Prin sedintele de partid, ale UTC etc., se atenta si la libertatea de gandire, dar si la distrugerea timpului individual. Stresul continuu, ascunderea permanenta fata de sistem, fata de vecini, fata de familie si, ceea ce e mai cumplit, fata de tine insuti a dus la epuizarea sistemului nervos al omului.
A falsificat istoria si a poluat cultura romaneasca cu false valori. A castrat artistii autentici de constiinta sociala, folosindu-le talentul in mesaje ideologice. Si-a crescut in timp o intelectualitate servila, nelipsita de valoare in sine, dar amortita ca atitudine politica si sociala, incurajata in privilegii si, deci, conditionata la false necesitati. Exersati in a reflecta realismul socialist, acesti creatori au ramas neputinciosi in a reflecta viata scursa in ultimii zece ani. Criza de creatie, de personalitati de acum este rezultatul atrofierii in timp a capacitatii de a percepe realitatea, precum si rezultatul exercitiului indelungat al artistului de a raspunde comenzii ideologice sau de a o fenta.
A distrus omul ca fiinta spirituala si a creat fiinta ideologica Omul-Nou. Prin infometare, ne-a redus la reflexe primare, ne-a umilit reducandu-ne la animalitate. A turnat isteric ciment peste iarba, a distrus satele, a cooperativizat mentalitatile si a pus opera omului mai presus de Opera lui Dumnezeu.
Neexistand alternativa, dialogul, libertatea de opinie, libertatea presei etc., l-a handicapat pe om de autoreflectare, creandu-i o stare de moarte-vie, manifestata prin certitudinea continua.

0 comentarii: