Miorita si Europa

duminică, 1 ianuarie 2012

Daca o vrea baciul ungurean sa ne omoare, Miorita ne informeaza si atunci nu facem inca o data nimic, stam linistiti si steaua cade. Pai daca asa va fi fost sa fie!
Europa se pregateste sa intre in colaps. Ultimele dispute franco-germane afecteaza insusi nucleul dur al constructiei europene. Grecii au pregatit o prabusire mult mai spectaculoasa decit cea din Zorba si se lasa cuprinsi de o frenezie protestatara foarte apropiata de dansul final. In schimb, noi avem, dupa fiecare declaratie a lui Emil Boc, o “economie foarte stabila”. Nu misca aproape nimic. Mai avem putin si atingem stabilitatea mortului. Poate sa se prabuseasca coana Europa, nu ne va afecta foarte tare, pentru ca noi am fost destepti si le-am luat-o inainte: ne-am prabusit singuri. Pai una e sa pierzi, la o adica, salarii de mii de euro si alta de trei sute. Pentru noi, pierderea ar fi aproape insignifianta. Altceva nu prea mai avem de pierdut. Holde nu mai avem sa le dam foc, apele au secat, asa ca ne putem retrage linistiti in munti, ca in Miorita. Daca o vrea baciul ungurean sa ne omoare, Miorita ne informeaza si atunci nu facem inca o data nimic, stam linistiti si steaua cade. Pai daca asa va fi fost sa fie! N-o sa ne impotrivim noi sortii. Important e ca guvernul a asigurat principalele echilibre stategice macroeconomice. Si pentru asta va ramine in istorie. In cea alternativa… Sint infiorat sa constat cum, in toata saracia noastra, managerii continua sa aiba alte prioritati decit oamenii. Sint considerate mai importante calculatoarele, scaunele, masinile, cladirile s.a. valori ce sint achizitionate in continuare cu prioritate (nu spun cum) fata de salariile care tot scad, tot scad, prin taieri, prin inflatie, prin pierderi de locuri de munca, prin cresterea impozitarii, devalorizarea monedei etc. Deci, in conceptia acestor sefi, de la guvern sau din fruntea institutiilor, tot oamenii trebuie sa stringa cureaua, ca in anii 1980, cind totul mergea la export pentru plata datoriei. Pe mine ma oripileaza aceasta conceptie ce considera, cum avertiza Saint-Simon, lucrurile si gestiunea lor mai importante decit oamenii. Eu cred ca omul ar trebui sa fie principala prioritate, deci si drepturile cuvenite pentru munca sa. Investitia in oameni – e un truism s-o mai spunem – e cea mai buna investitie. Fara ea nu le poti realiza nici pe celelalte, nu poti realiza nimic. Or, saracia indobitoceste si deja se vad schimbari comportamentale grave in societate. Dupa parerea mea, educatia si sanatatea trebuie considerate prioritati nationale, altfel ajungem un neam de curci (scuze pentru curci!). Patrimoniul genetic al acestei natiuni a fost schilodit. Cum sa inoveze oameni care nu au ce minca? Inovatia lor va consta in identificarea de radacini comestibile. Lucrurile astea nu se repara de azi pe miine. Nu se poate trai numai din speculatie comerciala si financiara. Oricit de saraci am fi devenit, prioritara trebuie sa fie investitia in om, iar roadele vor aparea cu timpul, dar vor fi exponentiale. Pai omul e facut “dupa chipul si intru asemanarea lui Dumnezeu“. Daca ne declaram credinciosi, atunci de ce ne batem joc de chipul lui Dumnezeu in creatie? Ar trebui sa consideram necazurile aproapelui nostru ca pe necazurile noastre, iar cistigurile noastre sa le dedicam tuturor, sa le impartim. Asta e o porunca iudeo-crestina, dar e valabila in toate religiile autentice. Pai ne jucam facind sacrilegii?! Oare nu realizam, in sminteala noastra, ce pedepse grele stau sa vina cu indreptatire? Un om e o comoara a lui Dumnezeu, sufletul sau se trage din El si atunci cum sa-mi bat joc de el? Dar si pentru atei, omul e suprema incununare a evolutiei. Si-atunci, inca o data, cum isi considera managerii nostri prioritatile? Cit de hain poti sa fii ca sa consideri mai important un scaun? E si el necesar, unii spun chiar insufletit, mai ales daca e scaun de sef, dar… Si-asa, intr-un plan mai larg, omul a devenit un alienat. In loc sa-si dezvolte si sa-si fructifice propriile inzestrari, a ales calea dezvoltarii tehnologice, a inlocuirii omului cu masina. De aici, foarte multe functii ni s-au atrofiat. Nu mai stim sa comunicam telepatic, ca in vechime, ci folosim telefonul sau calculatorul. Si exemplele pot continua.
Aceasta explozie tehnologica e remarcabila, dar produce, cum spuneam, alienare, fracturi sociale, existind riscul sa devenim nu dependenti, ci sclavi ai tehnologiei. Insasi natura umanului a ajuns sa fie redefinita sau pusa sub semnul intrebarii. Aceasta conceptie dezumanizanta e cu atit mai grava cu cit ea se exercita in organizatii mai mari si mai ales cind este vorba de manageri din chiar domeniile amintite: educatie si sanatate. Asta este culmea umanismului. Acestia ar trebui sa dea dovada de cea mai mare intelepciune. Intr-unul din dialogurile lui Platon se spune: “Un adevarat intelept e ca un doctor bun. El gaseste intotdeauna incheietura, nu osul“. El trebuie sa vada deci legaturile dintre lucruri si punctele din sistem unde poate interveni fara “a rupe oasele“. El trebuie sa optimizeze sistemul, iar prin sistem inteleg oameni si reguli bazate pe un set de valori autentice. Inca o data, omul trebuie respectat, pentru ca numai el e creator, numai el poate face ideile sa prinda viata.
Iar un profesor bun chiar asta este: un minuitor de idei. Intr-o lume inundata de un tsunami de informatii, valoarea adaugata poate veni din interpretare-argumentare, din capacitate de sinteza si de structurare viguroasa a unui sistem de gindire. Un profesor bun inspira dragostea pentru cunoastere in forma sa cea mai pura.

0 comentarii: