Muzeul Europa

duminică, 8 ianuarie 2012

Sa aiba dreptate cei care prevad transformarea in cateva decenii a Europei intr-un muzeu?

Clivajul transatlantic intre Europa si Statele Unite pare sa se adanceasca tot mai mult. In competitia dintre marile puteri, acestea din urma par sa-si dea seama ca s-au lega ombilical de China pe plan economic (vezi Chinamerique. Un couple contre-nature?, Eyrolles, Paris 2010), aceasta din urma finantand uriasul deficit exterior american si acumulind rezerve de peste 2400 miliarde dolari, cu preschimbarea carora in aur sau in euro santajeaza America. In acelasi timp, aceasta din urma constituie principala piata de desfacere a produselor chineze, fara de care China nu-si poate continua dezvoltarea. Se constituie deci la virf un nou binom geostrategic, plin de contradictii dar si de complementaritati, ce va conduce lumea. Oricum, nimic nu se va mai putea realiza major pe plan international fara acceptul celor doua mari superputeri.

In ce priveste relatia cu Rusia, nici aceasta nu trebuie deranjata, tara lui Putin detinand in continuare un puternic arsenal nuclear, (chiar dupa recenta semnare salutara a tratatului Start II, ce prevede reducerea cu 75 % a numarului de ogive nucleare a celor doua parti), avind rezerve imense de hidrocarburi si revenind in forta in fostul spatiu sovietic, unde tinde sa-si recupereze influenta, din Kirghizia pana in Ucraina. O alta mare putere, Japonia ramane ceea ce este, in pofida unei crize economice prelungite, iar americanii au mare grija sa nu irite Tokio, care ar putea trada alianta traditionala cu S.U.A. in favoarea uneia noi cu Beijingul, cu care au deja, de pilda un proiect de uniune monetara. La ea s-ar ralia imediat si ceilalti tigri din zona, iar Asia ar deveni principalul centru de putere al lumii.

In ce priveste Europa, aceasta a devenit un competitor mai degraba stanjenitor, in primul rand pe plan comercial si monetar. Lipsita de o armata puternica si de o conducere politica ferma, Europa nu prea are ce oferi americanilor, in afara unui model social pe care cei de peste ocean nu si-l doresc si a unei culturi de care americanii cred ca nu mai au nevoie.

Mai mult, Europa a inceput sa inregistreze derapaje ingrijoratoare, si sa ceara ea insasi (din nou), ajutor, sa-si dezvaluie vulnerabilitati majore, cum e cazul Greciei, urmat posibil de al Portugaliei, Spaniei, Italiei, Irlandei s.a.

Principalul ghimpe pentru americani e moneda unica europeana, or aceste crize din zona mediteraneana pot slabi teribil moneda unica amenintindu-i chiar existenta. Oricum, la lansare, celebrul monetarist american Milton Friedman nu-i dadea monedei euro decat cincisprezece ani de functionare. Are zece. Urmeaza declinul? Tocmai acum, cand ne pregateam sa intram si noi?! sunt convins ca europenii vor face totul pentru evitarea unei astfel de amenintari, dar resursele lor sunt limitate si macinate de criza, iar razboiul monetar este o realitate.

Sunt la fel de convins insa ca, in caz de criza majora, germanii abia asteapta sa se intoarca nostalgici la indragita lor marca, tarile scandinave isi vor vedea in continuare de treaba cu modelul lor neclintit social, iar Marea Britanie nu va avea decit de castigat, lira sterlina, ca si francul elvetian intarindu-se prin ricoseu si oricum, americanii sunt puternic legati de City-ul londonez, de bursa londoneza a aurului si nu vor parasi Marea Britanie, care e un fel de cal troian american in Uniunea Europeana.

In rest, ce mai ramine? Tarile mici nu conteaza, Franta va urma probabil Germania, dar Europa, cu inima ei belgiana pe cale de scindare si cu alte numeroase probleme interne (conflicte etnice, costuri sociale nesustenabile, populatie imbatrinita, lipsa unor politici unitare, a unei diplomatii unice, tehnologii depasite, migratii greu asimilabile s.a.) se va vedea puternic slabita.

Diversitatea e buna, dar nu la vreme de criza. Fostele colonii trec si ele sub influenta americana sau chineza, agravind situatia. Sa aiba dreptate cei care prevad transformarea in citeva decenii a Europei intr-un muzeu?

Cert este ca America are propriile mari probleme si se va concentra asupra lor, iar prioritare vor fi relatiile cu Asia. In aceste conditii, ei ar putea avea interesul sa paraseasca, sau sa slabeasca Europa, care a devenit mai mult un competitor economic si un consumator de securitate, decit un aliat potent. Astfel, declinul Americii poate incepe cu cel al Europei. E, nu-i asa?, mai dificil sa te salvezi de la inec cu un bolovan de git… Acesta va ramane sa fie rostogolit sisific doar de europeni. Jocurile de putere nu prea cunosc menajamente.

Aceasta criza a Europei mai demonstreaza ceva, anume ca politicile monetare si cele bugetare trebuie armonizate. Nu poti sa conduci unitar politica monetara, iar cea bugetara, fiscala sa ramana la latitudinea fiecarui stat membru. Sau poti, dar daca ai jumatate de Europa cu deficite mari si foarte mari si cu grade de indatorare pe masura, ele vor afecta fara doar si poate stabilitatea monedei comune. Ramane de vazut cu cat. Cu alte cuvinte, stabilitatea monetara e determinata si de ordinea finantelor publice.

0 comentarii: