Ţara Lotofagilor

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

De la Troia, corăbiile lui Ulysse acostează în ţinutul ciconilor, foşti aliaţi ai cetăţii lui Priam în petrecutul război. Expediţia lui de pradă se sfârşeşte cu o îmbarcare precipitată, mai puţin glorioasă. Pe mare, o năprasnică furtună mână "rumenele corăbii" până "În ţara lotofagilor, ce-au hranal Din flori". Prudentul Ulysse trimite câţiva oameni ca să cerceteze pe locuitori şi să constate dacă îi privesc drept prieteni sau cu ură de duşmani. Primirea este surprinzătoare: "Dar lotofagii nu voiră moartea/ Tovarăşilor mei, ci-Î îmbiară/ Din hrana lor, din lotus, ca s-o guste" (Homer, Odiseea).
Înţeleptul rege din Ithaca înţelege imediat că efectul este nefast: "Dar care cum mânca din road-aceea/ Ca mierea de gustoasă, n-avea poftă/ Napoi să vie, să ne dea de veste.! Deci soţii mei voiau să steie-acolol Cu lotofagii spre-a mânca din lotus/ Şi a uita de-ntorsullorîn ţară" (op. cit.). Ulysse porunceşte să fie luaţi cu forţa şi aduşi pe corăbii, unde îi leagă până se îndepărtează de ţărmurile cu această ispită. Întâmplarea prefigurează întâlnirea cu sirenele (v. Cântecul 5.), cu care se aseamănă prin circumstanţe şi semnificaţii: "Eu însă i-adusei atunci cu sila,! Deşi plângeau. Smucindu-i spre corăbii,! Sub laviţi îi legai. Dădui poruncă/ Pe urmă celorlalţi iubiţi tovarăşii Să intre cât mai repede-n corăbii,! Ca nu cumva din lotus să se-nfrupte/ Vreunul şi să uite de-a lui ţară" (op. cit.).
"Ţara Lotofagilor" are sensul de "ţinut" sau de comunitate umană care face o virtute din uitare, convertind În ea, de-a valma, vicii şi merite, erori şi suferinţe, într-o formă nivelatoare inacceptabilă.

0 comentarii: