Un viscol de altădată

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Cine n-a citit mica povestire cu titlul de mai sus, scrisă de Ştefan Bănulescu şi apărută în volumul Scrisori provinciale, Ed. Albatros, 1976, a pierdut enorm.
Mi-am amintit de bijuteria lui Bănulescu acum trei zile, când un viscol fabulos ne-a îngropat în zăpadă. Stau şi mă întreb cum va fi fost în 1954, când nămeţii erau înalţi de şase metri !  Geo Drăguşin,  prieten şi coleg de catedră, mi-a povestit că atunci a văzut troiene care depăşeau vârfurile salcâmilor, iar acoperişurile caselor nu se mai zăreau ! 
Vântul a făcut prăpăd şi a pus neaua prin toate locurile pe unde ar fi trebuit să treacă oamenii. Firele de înaltă tensiune, cablu şi net au fost rupte. Două zile am rămas în beznă. E prima dată, în treizeci de ani, când m-am culcat mai devreme. De fapt, cu o jumătate de oră înainte de miezul nopţii. Stând la masa mea de stejar, la lumina galben-roşcată a unei lumânări, am cugetat la multe. Am scris mai cu spor decât de obicei.  Prin pod auzeam vântul şuierând, ca în vremea copilăriei. Şi încet-încet am redescoperit bucuria de a trăi simplu şi sănătos. Toată ziua dădusem la zăpadă, spărsesem lemne şi încercasem să salvez un măr de la pieire. Pomul fusese doborât de o furtună astă-vară şi îl ridicasem cu greu, punându-i nişte scânduri care să-l susţină. De patru ori l-a trântit viscolul, până mi-a venit ideea de a-i fixa un dispozitiv inventat la fala locului, prin care să ţin proptelele nemişcate sub crengi. M-am ajutat de un ferăstrău, un brici şi un cablu. Până am terminat treaba, m-am transformat într-un om de zăpadă.
Aproape că mi-a părut rău când a revenit curentul electric. Auzindu-mi parcă gândurile, acesta a căzut din nou. S-a tot jucat cu nervii noştri câteva ore. Apoi au devenit stăpâne, definitiv, tenebrele îmblânzite de lumina zăpezii, în timp ce focul ardea cu putere în sobă.
Se poate trăi şi aşa.  Şi încă frumos, deşi se ştie că oamenii sunt fiinţe care nu trebuie să vieţuiască oricum.

P.S. Reţeaua de telefonie mobilă la care sunt abonat a căzut imediat şi nu am avut semnal decât astăzi. În schimb, toţi cei care vorbesc prin ORANGE mi-au spus că n-au ajuns niciodată în această situaţie. De ţinut minte !
Australian Open din acest an a fost parcă special organizată pentru a fi câştigată de Nadal. Au introdus nişte mingi grele cât ghiulele de tun, iar acestea sar aproape ca pe zgură. Aşa se explică faptul că spaniolul l-a spulberat pe Federer în semifinale. Capacitatea de efort a lui Nadal este susţinută, mai mult ca sigur, de multe pastile şi decalitri de energizant. Ăsta e tenis ori box ?

0 comentarii: