Vorbirea înainte de 1989

duminică, 8 ianuarie 2012

Cred ca trebuie sa ne intrebam ce fel de comunicare s-a practicat in timpul comunismului. In primul rand, de la centru in jos, exista directiva, linia de forta a comenzii comuniste. Ea nu avea feed-back. Conducatorul practica Marele Monolog (care, intre timp, a devenit model pentru supusii lui? este de observat mai ales la talk-show, la comentatorii politici, incapacitatea de a dialoga: nimeni n-are timp, educatia si respectul pentru opinia celuilalt). Asa-zisul "centralism democratic" mima dialogul ca sa salveze aparentele, iar in vorbirea de zi cu zi, de teama, oamenii practicau vorbirea subversiva. Simulandu-se comunicarea intre autoritate si cetateni, dupa ani de practica, reflexul de competenta al comunicarii autentice s-a atrofiat. Limba romana primise pe "î" din "i" in semn de prietenie fata de Puterea sovietica. Iar anumite cuvinte fusesera exilate din limba romana (cred ca este caz unic)? sa ne aducem aminte de cuvintele: "domn" si "doamna". Aceste cuvinte au fost pur si simplu excomunicate si apoi batjocorite public prin articole si sketch-uri TV. Asa cum Xerxes a dat ordin sa se biciuie marea dupa ce a fost infrant de greci, tot asa ideologia comunista isi exprima si isi exersa ura de clasa pe anumite cuvinte care inmagazinau in ele achizitii ale unei societati evoluate, marcate de respect. Cuvintele "tovaras" si "tovarasa" au devenit vedetele adresarii de tip comunist. O lume plina de tovarasi si tovarase, care nu mai exprima pericolul individualitatii, ci, din contra, asigura potentialul de spirit gregar, atat de iubit de noua ideologie.
Intr-un studiu din 1937, editat de Societatea Romana de Cercetari Psihologice din Bucuresti, intitulat "Psihologia poporului Roman", Constantin Radulescu-Motru analizeaza si defineste spiritul gregar la poporul roman, considerandu-l necesar in faza de copilarie a istoriei acestui neam, dar devenit azi un obstacol in evolutia unei natii. Filosoful roman accentua nevoia de a trece la un stadiu superior, caracteristic natiunilor civilizate, si care se numeste solidaritate ? adica a fi impreuna, dar fiecare cu sentimentul sacrificiului de sine pentru o idee comuna. A se observa ca ideologia comunista era infricosata de perspectiva ideii de solidaritate, ea cultiva turma. Nu intamplator miscarea anticomunista din Polonia era denumita "Solidaritatea". Tipul de vorbire "fara sa spui nimic", dar prin care inhibi ascultatorul, il obosesti sau chiar ii paralizezi atentia a fost practicat ani de zile in sedintele de partid, in sedintele UTC, in rapoartele CC. Cu timpul, s-a dezvoltat un alt tip de exprimare, un alt tip de limbaj, il putem numi limbajul ideologic, a carui menire era sa falsifice din mers datele comunicarii, mimand in acelasi timp o maxima competenta. Sa ne aducem aminte cu cata seriozitate se faceau aceste comunicari. Nimeni nu intelegea nimic, dar toti ramaneau cu imaginea sobrietatii momentului. Daca ne uitam astazi la TV, la declaratiile liderilor politici de azi, vom recunoaste aceasta scoala a diversiunii, in care mesajul direct este anulat printr-o "betie de cuvinte". Permanenta ascundere a adevarului a dus la crearea unei noi limbi: limba comunista. Aceasta limba comunista era rezultatul comportamentului comunist, adica duplicitar.

0 comentarii: